Sunt unii oameni politici carora le sade extrem de bine in postura de lider. Parca au fost nascuti anume pentru fotoliul de sef. Orice critica la adresa lor ei o percep ca o grava jignire adusa autoritatii de care se bucura si, drept urmare, riposta lor este extrem de dura.

Dupa decenii in care privirile erau focalizate pe cel care intrupa toate calitatile marilor eroi, decembrie 1989 a adus in centru atentiei alti eroi sau pseudoeroi, oameni sau mai putini oameni, ce au jucat un rol important in evenimentele de atunci. Unii dintre ei sunt, si dupa 11 ani, inca lideri.

In cele ce urmeaza prezentam, pe scurt, cartile de vizita a doi politicieni ce au facut din functia de presedinte de partid o adevarata meserie. Le lipsesc doar realizarile cu care sa se laude peste ani.

ION ILIESCU

S-a nascut in anul 1930 la Oltenita. A invatat la Bucuresti - liceele "Spiru Haret" si "Sf. Sava". Cursurile universitare le-a urmat la Institutul Politehnic Bucuresti, apoi la Institutul Energetic din Moscova. A lucrat la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti.

In anul 1956 a fost ales presedinte al Uniunii Asociatiilor de Studenti din Romania. Intre anii 1968-1971 a fost prim-secretar al CC al UTC si ministru pentru problemele tineretului.

In anul 1971 a detinut, pentru o perioada de cateva luni, functia de secretar cu propaganda in cadrul CC al PCR. Eliberat din aceasta functie in urma unor divergente cu Nicolae Ceausescu, a fost trimis ca secretar cu propaganda la Comitetul Judetean Timis al PCR (1971 -1974) si apoi prim-secretar al Comitetului judetean Iasi al PCR (1974-1979).

In anul 1979 a fost indepartat din activitatea politica si numit presedinte al Consiliului National al Apelor (1979-1984). Intre 1984-1989 a fost director al Editurii Tehnice.

La 22 decembrie 1989, o data cu constituirea Co