Dupa epuizarea entuziasmului pentru rezultatul alegerilor, au inceput sa apara si primele semnale ale modului in care va fi condusa tara. Spre deosebire de 1996, cand am cam avut de asteptat pana sa aflam ce vrea guvernarea de coalitie, am aflat acum prioritatile inca inainte de instalarea Guvernului.

Programul de guvernare al Cabinetului Adrian Nastase nu este mult diferit de oferta electorala a Pdsr. Este normal. Si nu trebuie sa ne miram daca acest partid a preferat sa intre singur la guvernare - cu alte cuvinte, sa isi asume riscul de a nu avea o sustinere majoritara in Parlament - decat sa se combine cu forte politice avand prioritati diferite. Dar faptul ca partidul castigator al alegerilor isi transforma promisiunile electorale in program de guvernare nu garanteaza realizarea acestuia. In urmatoarele randuri, voi analiza acest paradox.

Cu toate ca la ultima intalnire cu predecesorul sau, premierul Mugur Isarescu, liderul pedeserist Adrian Nastase a declarat ca nu se poate lua totul de la inceput de fiecare data cand se schimba Puterea sau numai Guvernul, dupa instalarea Cabinetului s-a procedat exact invers. In prima sa sedinta, noul Guvern a anulat o multime dintre ordonantele de urgenta ale vechiului Guvern. Unele dintre ordonantele anulate au fost criticate de presa din primele minute ale adoptarii lor. Cum ar fi Oug 95/2000, un fel de amnistie generalizata, care ierta de datorii pe multi dintre cei mai importanti datornici catre Stat. Alte ordonante au fost anulate sub pretextul ca Guvernul Isarescu incerca sa isi creeze o clientela politica. Este vorba despre o ordonanta care permitea expertilor care lucreaza la Parlament, precum si angajatilor din Ministerul de Interne sau din Ministerul Apararii Nationale, sa isi cumpere locuintele date de aceste institutii, luand de la Stat imprumuturi cu dobanda mica si cu inapoierea sumelor in 20 de