Ma numesc Florina Tomescu, reprezint Fundatia de protectie a animalelor numita "Speranta" si vreau sa va povestesc ceva.

Anul trecut, in noiembrie, la sesizarea unei persoane miloase, am aflat ca undeva, pe langa podul Constanta, zace un cal plin de rani. Impreuna cu d-l C. Barbuceanu de la Fundatia "Vier Pfoten" din Bucuresti, am pornit in cautarea bietului animal. Era o iapa neagra, blanda si inspaimantata, ingrozitor de slaba si plina de rani sangerande, unele provocate de lovituri, altele - de incercarile ei disperate de a se ridica. A aparut in cele din urma si "proprietarul", un tigan din zona, care ne-a explicat ca el o dusese acolo pentru ca, oricat o batuse sa traga caruta, ea nu se misca din loc. Am avut noroc sa gasim ajutor la Compania "Getax", care a trimis o masina de carat mobila, impreuna cu sase oameni puternici si inimosi, care au legat calutul cu chingi, pe o targa de lemn si l-au transportat mai intai in masina, apoi la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti. Lenuta-Caluta (nu stiu de ce am botezat-o asa) a devenit primul pacient al spitalului pentru animale mari. Medicul de garda i-a spalat ranile, a reusit s-o ridice, i-a tuns coama naclaita de sange, facandu-i apoi perfuzii. Eram bucurosi s-o vedem pe picioare, dar doctorii nu ne-au dat mari sperante. Urmau 3-4 zile critice pentru ea. Speram din tot sufletul sa o salvam, intrebandu-ne, totodata, cum pot fi atat de cruzi stapanii de cai? Zilnic defileaza pe sosele si pe la margine de oras, asemenea animale nefericite, moarte de foame, numai piele si oase, batute cu o bestialitate neomeneasca de catre "stapanii" lor. Dupa cinci zile de incercari disperate din partea tuturor, Lenuta-Caluta a murit. In ultima noapte, am stat langa ea cu totii, medici, ingrijitori, spunandu-i cuvinte de alinare. Din singurul ochi care-i mai ramasese, i-au curs lacrimi neincetat. Recunostinta pen