Vrancenii si neamul lor
Continuam, si in anul care a inceput, campania noastra de popularizare si pastrare a traditiei taranesti. Nu facem elogiul colibei, al plugului si al portului in opinci, ci reconsiderarea culturii arhaice a satelor noastre ca reper de identitate. Marile tari ale lumii, care si-au pierdut tiparele civilizatiei populare, investesc averi pentru a le reconstrui. Noi le avem, inca, la indemana. Nu exista urgenta mai mare decat aceea de a le pastra. Si, odata cu ele, si spiritul traditiei taranesti, bazat pe munca, cinste si credinta in Dumnezeu
Dreptul "de munte" si dreptul "de sare"
Daca va hotarati sa veniti vreodata in Vrancea si sa va petreceti un concediu de neuitat, ar trebui sa stiti cateva lucruri esentiale, care va vor oferi cheia de intelegere a locului si a personalitatii vrancenilor. In primul rand, credinta profund inradacinata in mintea si sufletul lor ca ei reprezinta "vechea Vrance a lui Stefan cel Mare". Vrancenii pastreaza si se mandresc cu aceasta legenda straveche. Nici un vrancean nu va accepta ca nu exista uricul din piele de vitel, dat lor de catre Stefan cel Mare, dovada a vredniciei strabune si a dreptului stramosesc.
Un alt lucru important de stiut este ca "mandra si stravechea Vrance" este precis delimitata de locuitorii ei prin doua atribute istorice: dreptul de munte si dreptul de sare. "Tot ce e de la Vidra incoace, spre apus, e Vrancea. Oricine traieste de la Vidra incoace si e de neam de aici, adica are drept de munte si mai primeste sare din Ocna de la Valea Sarii, acela se cheama ca e vrancean." Nu mai putin interesant este si obiceiul cel vechi al pamantului, care avea candva putere de lege: "Mireasa din aceasta tara a padurilor n-are dreptul sa bea apa din alte parti mai indepartate si nu-si poate astampara setea decat cu apa din Zabala, pe care stramosii o socoteau ca este
