"Avem si noi, ca si publicul, grijile noastre, dar de ce nu le-am rezolva prin muzica?".
Inceputa imediat dupa 1990, hegemonia muzicii occidentale se stinge incet, in vreme ce publicul romanesc se indreapta tot mai ferm spre muzica autohtona. Din pacate, prim-planul este rezervat productiilor pe banda, lipsite de orice originalitate, vedetelor din plastilina, "artistilor" care nu canta niciodata in direct, fetelor cu codite si sutiene fosforescente care se unduiesc ca in filmele interzise minorilor si baietilor care, dand din maini de parca nu ar fi iesit niciodata din Bronx sau Harlem, ne povestesc cum le poarta ciuda dusmanii sau cate perechi de bikini au agatat in ziua precedenta.
Daca producatorii si cei ce promoveaza muzica romaneasca si-ar scoate din cand in cand ochelarii de cal, ar intelege ca multi tineri sunt interesati si de alte genuri, stiluri, ca incultura si kitsch-ul nu s-au generalizat.
Una din trupele bucurestene care canta altceva, care merge impotriva curentlui este Baba Novac. Imbinand mai multe stiluri si genuri - intre care jazz, hip-hop, reggae, ritmuri moderne - muzica lor este deschisa, pozitiva, indeamna la dans si la voie buna. De altfel, atmosfera aceasta aparte creata pe scena s-a regasit in anul ce a trecut in peste 30 de concerte bucurestene, Baba Novac devenind una dintre cele mai cautate formatii de club.
Trupa a avut primul concert pe 11 septembrie 1999, la doar doua saptamani dupa ce Bujor Stoicovici (bas) stransese oamenii pentru o formatie de acid jazz. Tocmai incheiase conturile cu Party Poopers si dorea sa-si continue munca inceputa acolo, dar cu texte in limba romana. "Prima alegere a fost prietenul meu de-o viata, Cristi Cretu (chitara), cu care pe vremuri cantasem in Sindrom, formatia Liceului <
