Primul numar pe anul 2001 al revistei Courrier International reia un foarte interesant interviu cu scritorul Gabriel García Márquez, publicat de ziarul El Tiempo din Bogota. Intrebarile vizeaza in special pretinsul „testament“ in editie Internet, aparut in mediile electronice in urma cu citeva saptamini – preluat si de unele publicatii culturale de la noi din tara. Scriitorul columbian face inainte de toate citeva precizari legate de starea sa de sanatate – care a facut sa curga multa cerneala in ultimul an – si de proiectele lui de viitor: „Acum mai bine de un an, am urmat un tratament de trei luni, pentru un limfom. Mi-a fost teama ca nu o sa am timpul sa sa termin cele trei volume de memorii, nici cele doua carti de povestiri pe care le incepusem. Am redus deci la minimum legaturile cu prietenii, mi-am debransat telefonul, mi-am anulat calatoriile si angajamentele deja luate sau numai proiectate si m-am izolat zilnic, fara exceptie, de la ora 8 dimineata pina la doua dupa-amiaza, ca sa scriu. In rastimpul acesta nu am mai luat nici un medicament, iar raporturile mele cu medicii s-a restrins la controale anuale si la o dieta supravegheata. Am profitat de perioada de liniste ca sa revin la jurnalism, precum si la viciul meu preferat – muzica. M-am pus la zi cu lecturile. Am ajuns astfel sa fiu mult mai la curent cu actualitatea si sa apreciez mai mult niciodata prezenta prietenilor mei. Toate acestea mi-au dat timpul si starea de spirit necesare ca sa redactez cele 1200 de pagini ale primului volum de memorii, pe care tocmai l-am terminat. Sper sa-l incep pe al doilea in ianuarie, dupa incheierea uneia dintre cele doua carti de povestiri, planuita si scrisa dintr-o suflare“.

Gabriel García Márquez se refera apoi direct la textul care a circulat pe Internet, a carui paternitate i-a fost in mod eronat atribuita, dupa cum insusi scriitorul declara: „Singur