Saptamina trecuta a avut loc lansarea numarului 5 (4/2000) al revistei Octogon. Arhitectura &Design. Cadrul – barul Barka Saffron. Lume multa, muzica, atmosfera sic. Personajul central a fost, fireste, cea mai „calda“ dintre cele (numai) 5 reviste Octogon aparute pina acum pe piata romaneasca, personaj care a putut fi, de asemenea, accesat – la propriu – pe peretii localului. Concret, fila cu fila, revista a fost „demontata“, laminata si expusa pe pereti, alaturi de o proiectie pe ecran a unei versiuni in format electronic.
Frumoasa ca design, cu un continut bogat si interesant si spargind barierele tiparelor grafice cunoscute, revista se adreseaza, in primul rind, celor interesati de design, arhitectura si decoratiuni de orice tip, dar si oricarei alte persoane interesate de domeniul larg cultural. O dovada ca este asa o face si editorialul semnat de Gheorghe Iova. Mai mult, o serie de articole se refera la expozitii, iar altele vorbesc despre film sau muzica. O definitie a spatiului arhitectural o da Mihai Stanescu in articolul Spatii de trecere, definitie care ar putea figura ca motto al intregului numar: „Spatiul arhitectural poate fi considerat ca un spatiu al experientei umane. Spatiul interior si cel urbanistic, spatiul limitat de obstacole, fie ele ziduri sau siruri de copaci, spatiul vid si cel construit, spatiul continuu si cel discontinuu, toate aceste senzatii pe care oamenii le realizeaza in procesul perceptiei spatiului arhitectural ca spatiu existential conduc la experienta traita, particulara locului“.
Un Bucuresti de demult – din perioada interbelica – reinvie Irina Nicolau prin comentariile succinte pe marginea a saisprezece fotografii alb-negru, o istorie in imagini a unei perioade de mult trecute, facuta prin raportare la si in contrast cu prezentul inceputului de mileniu. Un alt tip de istorie bucuresteana propune, citeva pagin
