Dupa ce am vazut ca, la inceputul-inceputurilor, „scoala“ a fost „recreatie“, ne-am mai mira oare de ceva? Si mai ales cind e vorba tocmai despre „clasa“! Judecind dupa unele indicii, comportamente si gesturi specifice actuale, n-am fi totusi prea uimiti, daca „clasa“ ar fi fost denumirea favorita data de un popor arhaic si prevazator pentru „hoarda“, sau „trib de salbatici“. Cit despre „clasici“ – vocabula ce astazi desemneaza pe acei mari oameni care sint citati continuu, dar cititi aproape niciodata – acesta ar fi putut fi la origine un cuvint care, eventual, denumea „vechiturile“, „praful strins de la o anumita grosime in sus“; sau, daca ne ghidam dupa faptul ca autorii clasici sint portia zilnica a scolarului diligent, „clasic“ va fi insemnat mai curind „instrument de tortura“, ori chiar, prin metonimie, „executie publica practicata in mod dezinteresat cu scopul de a salva sufletul rau-facatorului.“
Ei bine, nu – acestea sint ipoteze false: „Clasa“ (classis) nu insemna nici „trib“, nici „ hoarda“, nici „tortura“, ci „flota“, si inca romana. Asadar, ca sa aflam un fir director in generalogiile noastre semantice – ginditi-va, va rog, numai la ordine, disciplina, „asculta comanda la mine“, „visliti in ritm de toba“, batalii navale, cirlig si podet, „perfidia plus quam Punica“, „mare nostrum“ etc. Iar „classici“, sau „milites classici“, evident, erau mai ales soldatii care serveau pe navele de razboi romane – azi anglo-saxonii le-ar spune „marines“!
Vocabula vine, se pare, din Grecia, mai exact din „Magna Graecia“, cum numeau romanii numeroasele colonii grecesti din Italia. Locuitorii acestor colonii erau dorieni de neam, astfel ca acolo unde atenienii spuneau „klesis“ (cu un e lung), dorienii – deschizind gura mai mult (erau oameni cu posibilitati masticatorii mai mari) – pronuntau „klasis“ (cu a lung). Or, „klesis“ sau „klasis“, derivat al verbu
