Dl Pavel Ţugui a fost şeful Secţiei Ştiinţă şi Cultură al C.C. al P.M.R. din 1955 pînă în 1960. Cu unele ştiute excepţii (1958), aceasta a fost o perioadă a unei relative liberalizări, care a spart, pentru cîţiva ani număraţi, regimul încorsetatei dictaturi din acest domeniu. Dl Pavel Ţugui pretinde în două cărţi (aceasta pe care o comentez acum e a doua) că lui i se datorează această parţială deschidere a ferestrelor spre adevărurile ştiinţei. Ceea ce e fals. D-sa a fost numai beneficiarul acestei perioade de liberalizare, avînd, negreşit, meritul de a nu i se fi opus (dar putea, cînd acestea erau directivele?), ci a fi mers în întîmpinarea ei, stimulînd-o şi încurajînd-o. Şi cum dl Pavel Ţugui a avut buna iniţiativă de a pleca de la locul său de muncă, în 1960 cînd a fost concediat, cu întreaga arhivă (fireşte, în copii dactilografiate) istorisirea sa cîştigă în veridicitate. Ceea ce e foarte important. Precedenta sa carte (pe care am comentat-o în revista noastră) se ocupa de recuperarea lui Arghezi, Blaga, Călinescu, primii doi fiind astfel (mai ales Arghezi) reintegraţi în lumea literară. Să observ, în paranteză, feţele dialectice ale acestei recuperări considerată atunci ca un lucru foarte important (dl Pavel Ţugui, cu ironie involuntară, îl numeşte de-a dreptul "un triumf"), iar astăzi sînt considerate probe concludente ale colaboraţionismului cu diavolul. În noua d-sale carte, considerată a fi memorialistică, dl Pavel Ţugui relatează seismele petrecute în sferele istoriografiei şi ale lingvisticii, cu accent preponderent pe cea dintîi.

Era, atunci, o perioadă ciudată prin întunericul absolut. Mihai Roller, fără îndoială duhul rău al istoriografiei româneşti a epocii, domnea peste tot, controlînd atent şi conservator ansamblul, dînd tuturor dispoziţii a căror îndeplinire o urmărea cu străşnicie. Cînd Gh. Gheorghiu-Dej a decis relativa liberalizare