Sezon de gripă

Sub o tulpină viguroasă de virus (altul decît cel pentru care s-a vaccinat, căci mare e grădina lor), Cronicarul citeşte, febril şi inapetent, reviste. Poate din pricina motoraşului gripat, "recolta" de pe birou i se pare destul de fadă săptămîna asta. De pildă ARCA nr. 10-11-12/2000, nu prea are zvîc publicistic. Titluri din sumar precum Încercare de antropologie istorică a morilor de apă şi morăritul ţărănesc (episodul VII), Modalităţi de instituire a clerului de mir în parohii (sec. XVIII-XIX), sau fragmentele din teze de doctorat cu puncte, subpuncte, subsub şi încă, prezentate cu supratitlul eseuri, nu dau ghes cititorului generic de reviste culturale, sînt destinate unui număr restrîns de specialişti sau unei comisii de acreditare academică. (George Ivaşcu obişnuia să spună, în faţa unor asemenea texte, "să ne gîndim şi la Cititor", iar cînd era obligat, din diferite motive, să le publice, îi oferea consolator Cititorului, pentru contrapondere, cîteva specii publicistice vii - interviu, memorialistică, polemici, anchete...) * În volumul triplu, de 240 de pagini, două contribuţii ni s-au părut remarcabile. Ambele în secţiunea Arte vizuale, ambele neconvenţional-memorialistice. Prima aparţine lui J. Waldmann, critic muzical arădean stabilit în Germania, după ce a fost deţinut politic în România comunistă, şi se intitulează Bach, custodele muzeului meu imaginar. La 250 de ani de la moartea lui Johann Sebastian, criticul muzical îi aduce un omagiu subiectiv de toată frumuseţea acestui "muzician al lui Dumnezeu şi Dumnezeu al muzicienilor" (parcă auzim vocea de neuitat a lui Iosif Sava), încercînd să arate cum s-a cristalizat imaginea lui Bach în conştiinţa lui, cum s-a aprofundat şi a crescut în semnificaţii, datorită unor întîmplări, întîlniri ocazionale sau prietenii. "Amintirile cu Bach", lăsate în voia asociaţiilor de idei, îl