Nu mai ştiu cîtă vreme a lipsit conferenţiarul nostru. S-a întors cu o surpriză reuşită. Cu el ne-a păşit pragul şi Rafael care a preluat prelegerea. Era considerat ca cel mai priceput comandant de oaste. Vorbea rar, accentuînd silabă cu silabă, parcă anume să ne sape rostirea lui în memorie. Pe mine m-ar fi interesat mai degrabă micile apropouri, amănuntele subtile care formează filigrama unei naraţiuni ce-ţi merge la inimă. îl ascultam ca nişte liceeni cu respectul cuvenit unui mare maestru.
Stăpînul a intervenit cu energie după conflictul cu sfinţii sihaştri: "Cred că bunul meu prieten Uriel v-a povestit cum s-a terminat vizita acestora. Nu v-a spus nimic? Bine, spun eu. Vreo şase primăveri au stat la noi. Au dovedit o deosebită pricepere ca trupă de ocupaţie, în contabilitate şi agronomie. Au sădit, adică au pus să se sădească cireşi, meri, peri şi salcîmi; patima lor cea mare au fost roşcovele. Nu mai puteai merge de la o casă la alta fără să te împiedici de copăceii neprietenoşi şi hîzi care stricau frumuseţea coclaurilor noastre. O să mă întrebaţi, cum de s-au decis schivnicii să ne lase în pace, după ce au predicat în fiecare zi foarte violent, despre nefiinţa femeii, fiind ea mamă, soră sau logodnică. Sînt păreri diferite, zvonuri şi vorbe de prisos. Se zice că mama fiului divin ar fi apărut ca să-i mîngîie şi să-i îmblînzească. Concluzia: că au pornit la drum întonînd imnuri în cinstea Maicii Domnului. Alţii pretind că au fost martori la izgonirea intruşilor de către îngerimea neagră. Ei ar fi confundat negru şi alb. în sfîrşit, alţii jură că le-a fost prea frig în atmosfera noastră atît de răcoroasă; le a fost dor de nisipul lor fierbinte. S-au dus cîntînd ca să studieze posibilităţile de nimicire a timpului.
Oricum ar fi, fapt este că atacul lor, al slugilor lui Lucifer, a provenit şi din cauza slăbirii puterii Stăpînului, de anarhia i
