* Numai lucrurile de care te desparţi pentru totdeauna îţi dau realmente gustul vieţii.

* O caracteristică a reflecţiei postmoderne ar fi frica de utopie, postmodernismul înclinînd spre scepticism, adică mai exact spre evitarea oricărei schimbări radicale a contextului cultural-social (Frederic Jameson).

* "Cel mai mic lucru conţine ceva necunoscut" (Maupassant, în legătură cu Flaubert).

* Starea de bine face mai multe gafe decît starea de rău, fiind mai puţin supravegheată.

* Adevărurile autentice se pot provoca la duel, pseudoadevărurile nu se pot decît ciomăgi.

* A fi bolnav: a te simţi un intrus al universului.

* Boala ca viciu involuntar.

* Vorbele de duh îi plac Demonului fiindcă oglindesc Neantul.

* Oare, înaintînd în vîrstă, acumulezi mai multe defecte sau numai îţi dai seama mai clar de cele pe care le-ai avut iniţial?

* Luciditatea e, în esenţă, indiscreţie.

* Prin exagerare, politeţea devine ironică. O putem mînui ca o armă greu de contracarat, precum orice convenţie care, concentrîndu-se, se arată periculoasă prin subtilitate.

* Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizaţi, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniţii care-şi exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur şi simplu nişte dizgraţiaţi.

* O şansă a creaţiei: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esenţa să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovaţia, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicităţii (fatalităţii).

* Talentul ţinut în cumpănă de Destin.

* În unele împrejurări, continuitatea e o frînă. În altele, o eliberare. Depinde de poezia proprie pe care o putem învesti în raportul cu ceea ce ne precede.