Noica filozofînd la radio în anii '30-'40... Cine va deschide această culegere de conferinţe radiofonice (21 de conferinţe radiofonice) nu va găsi un Noica inedit, ci un conflict interesant între discurs şi modul în care e făcut public. Filosoful îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu agresivitatea progresului tehnic şi, în acelaşi timp, profită de calea undelor pentru a ajunge la urechile "alienate" ale contemporanilor săi. Singura concesie apare la nivel tematic - autorul profită de diverse ocazii pentru a trata sau subiecte preferate, sau subiecte inedite într-o manieră binecunoscută. Cele mai interesante sînt cele din ultima categorie. Observaţiile fine legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu.

Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ţinta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul dispreţuitor, vom găsi aici intuiţii extraordinare. Una din ele este că acest "trai în comun" generează puternice reflexe lingvistice care delimitează clar un grup de altul - e de ajuns să ne gîndim la "limba de cartier" din zilele noastre pentru a vedea cît de adevărată este această afirmaţie. Nu ironia este arma principală a cronicarului radiofonic, ci umorul. Noica dovedind astfel o profundă înţelegere pentru fenomenul media - el ştie să capteze atenţia, aceasta e ţinta lui principală.

Extrem de interesant este eseul dedicat "vacanţei". Este surprins perfect conflictul atît de "modern" dintre week-end şi zilele lucrătoare. Omul modern este împărţit între aceste două vieţi paralele, în nici un fel compatibile. Postura sa schizoidă îl face să caute excesul, aşa-numita "distracţie", în timpul liber pentru simplul fapt că acesta este atît de clar delimitat de timpul "muncii". Problematica "vacanţei" este expusă extrem de inge