Observîndu-le cu vremea, o serie de lucruri mi-au dat de gîndit. De exemplu, deşi se zice că la ţară valorile morale tradiţionale se respectă mai strict, mie mi-a fost dat să descopăr contrariul. Am aflat astfel că directorul unei şcoli dintr-o comună (pe care-l cunoşteam) era, bine mersi, pedofil. Şi am realizat că, de cînd mă ştiu, n-am auzit vreodată, la oraş, de cineva care să aibă asemenea preocupări (excluzînd bineînţeles informaţiile din mass-media). Altă dată, am aflat despre un ţăran că trăia cu două femei în casă. Una era soţie, cealaltă... amantă. Ménage à trois, nici o problemă, numai că nu era la Paris, ci la Adunaţii Copăceni. Un gospodar din Maramureş (zonă păstrătoare de obiceiuri vechi şi cu moravuri, nu-i aşa, sănătoase) la care stăteam în gazdă, i-a oferit de faţă cu mai multă lume unei colege de-ale mele o ţuică tare ca s-o "întremeze". I-a explicat apoi fetei cît se poate de direct că palinca i-ar face bine, că ştie că e la ciclu, fiindcă s-a uitat în budă. Iar în timp ce pe noi, studenţi bucureşteni depravaţi, ne-a cuprins stupoarea şi ruşinea, omul şi-a desăvîrşit zicerea pe un ton melancolic: "De mult n-am mai văzut eu aşa ceva în budă la mine". Mai departe, am cunoscut un om care avea toate păcatele posibile, era beţiv, afemeiat, trişor la cărţi, rău-platnic şi turnător. Îşi făcea însă meseria fără greşeală. Era topograf şi-n urma lui au rămas o mulţime de hărţi bune. Un altul era speculant şi hoţ. Orice obiect, de cît de mică valoare, lăsat în preajma lui, fără supraveghere, dispărea. Omul nu întîrzia însă niciodată la serviciu şi-şi respecta munca. Am mai descoperit apoi, făcînd reportaje la poliţie, că între prostituate există turnătoare considerate ca foarte periculoase şi femei "integre", care rezistă tuturor ameninţărilor şi pedepselor, fără să-şi deconspire colegele, proxeneţii sau clienţii. Sînt paradoxuri pe care fiecare dintr