Pe Gheorghe Lupu l-am cunoscut o singura data, acum vreo doi-trei ani, la Iasi, dar de citit l-am citit mult mai des. Scrie la "Bucovina literara", scrie poezie dintotdeauna si se pricepe la poezie. Ultima intamplare pusa sub semnul versului, ocazie cu care l-am reintalnit pe Gheorghe Lupu, se numeste "Bocet pentru Eminescu", este adunata intre copertile unei carti si s-a petrecut la Iasi (din nou la Iasi...), la Editura "Bolta Rece". Vreo 95 de pagini vorbesc despre un model de receptare a lui Eminescu, cu sustinerea conferita de asiduitatea de a intra in viata si opera Poetului si de a le recrea dupa tiparul felului de a le intelege. Gheorghe Lupu isi propune un proiect dificil, caci nu ii poti dedica oricum o carte lui Eminescu. Dincolo de curaj iti trebuie si curatenia sufleteasca si o anumita virtute pentru care Poetul sa vrea sa iti accepte darul. Rasfoind, insa, paginile acestei carti, avem incredintarea ca exista comuniunea de spirit care sa sustina demersul autorului fata de tema asumata. Regasim, asadar, un bocet pentru Eminescu, pe care l-as pune sub semnul "Imperiului singuratatii", dupa titlul inspirat al unui poem. "De unde vine si-ncotro ma duce/Din mine insumi ies tot mai subtire./Faptura care-mi face loc pe cruce
E-aceeasi care-am fost si prunc si mire.//Surad strafulgerat ca maine-n zori/Nu voi mai tresari cu mine viu,/Ci-nfasurat in panze si ninsori/Cand siesi trupu-n trup e-un biet sicriu.//Ramaie-acest suras de carne vie/Pecetea sufletului care pleaca/Sa-nlocuiasca-n cer o ciocarlie/Cu aripi atarnand de promoroaca".
Regasirea noastra prin dorul nedisimulat pe care il avem pentru Eminescu ne justifica orice tip de discurs pus sub semnul Poetului. Cand acest discurs vine dintr-o necesara rugaciune catre cei ce lumineaza pantheonul increderii noastre, atunci ea este cu atat mai dreapta si mai buna. Gheorghe Lupu vorbeste cu si desp
