Povestea unui clopot de gheataSpre slava lui Dumnezeu. In unele dimineti de duminica, batranului Nicolae Moscaliuc ii place sa se aseze la fereastra si sa asculte cum canta clopotele Sucevei. Din turle indepartate, sunetele lor se impletesc intr-o magica simfonie, care invaluie orasul abia scos din...
Povestea unui clopot de gheataSpre slava lui Dumnezeu
In unele dimineti de duminica, batranului Nicolae Moscaliuc ii place sa se aseze la fereastra si sa asculte cum canta clopotele Sucevei. Din turle indepartate, sunetele lor se impletesc intr-o magica simfonie, care invaluie orasul abia scos din amortire si, fara vreun motiv anume, batranul se simte fericit. Are el o vorba: "Clopotele sunt slava! Slava noastra catre Dumnezeu. Fiindca noi nu putem striga pana la El, cerem clopotelor sa-L strige din cer pe Dumnezeu. Sa-L cheme pe pamant...".
La 78 de ani, auzul lui Nicolae Moscaliuc nu da gres niciodata: sunt zeci de biserici in oras, dar el le recunoaste pe fiecare dupa "vuietul" clopotelor. Sunete. Sunete pe langa care noi, ceilalti, trecem grabiti, fara sa le luam in seama, si numai cateodata, cand suntem mai tristi, ne intrebam in gand, printre altele: "Oare pentru cine bat astazi clopotele?".
"Eu, acum, daca aud un clopot, stiu de la ce biserica vine, cat o fi ea de departe", marturiseste Nicolae Moscaliuc. "Ca-i de la Manastirea Sfantul Ioan - un clopot urias, in care intra trei oameni in picioare: ""booang-booang!"", sau de la Sfantul Simeon a armenilor - asta-i lung, bariton, se trage-n doua limbi: ""baaang-baaang!"", sau de la Sfantul Dumitru - un clopot tanar, dezacordat, fiindca e putin plesnit, sau de la catolici - care n-au contra-bas, au doar tenor - unu si doi, sau de la..." Insa din aceasta gama a clopotelor nici unul nu se poate asemui cu faimosul "clopot de gheata" al Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". Mai intai de
