De la entropie…
Din diferite motive – inclusiv cel al optiunilor sale politice –, Constantin Balaceanu-Stolnici a devenit o vedeta a vietii intelectuale. A ajuns treptat un VIP, face parte din grupul a carui notorietate culturala se sprijina pe una dintre cele mai interesante strategii de capitalizare simbolica. A devenit un membru marcant al „virfului elitei“ – o categorie care la noi are un irezistibil parfum romanesc, conforma filozofiei aberant simplificatoare, flagrant narcisista, pe care o promoveaza! singularizarea ei ar fi expresia opozitiei, a distantarii fata de comunitatile profesionale si nu fructificarea logicii acestor comunitati. O proba neasteptata a pozitiei simbolice pe care o ocupa academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici a fost invitatia pe care i-a facut-o cotidianul Ziua, de a completa rubrica La judecata zilei. Cele citeva rinduri semnate de academician erau gindite, se pare, ca sentinte menite sa limpezeasca mintile cititorilor. Rubrica a fost ocupata cu truisme, alteori, cu judecati gresind flagrant. A inceput pe pagina intii si a ajuns, pina la urma, pe una de interior. Nu este vina academicianului, esecul este al formulei propuse de ziar.
Despre anvergura profesionala reala a academicianului se pot exprima numai cei de aceeasi specialitate. Despre dimensiunea sa culturala, si altii. O imagine decisiva privind categoria careia ii apartine Constantin Balaceanu-Stolnici am avut-o cu ocazia unei dezbateri pe TVR, acum citiva ani. Tema vietii si a mortii, competitia dintre stiintele naturii si cele ale spiritului („stiintele spiritului“ sint, evident, o sintagma fortata), un amestec pe care cititorul si-l poate imagina usor. Imi amintesc de interventia academicianului – dupa lunga prezentare care i s-a facut, elogioasa –, foarte ferma: „fenomenul vietii“, a sustinut domnia sa, „a demonstrat ca principiul entropiei nu