Initialele de mai sus reprezinta doua lucruri: prescurtarea de la „Emergency Room“ si titlul unui cunoscut serial, deloc strain de sensul propriu al sintagmei astfel prescurtate. E.R., Spitalul de urgenta a revenit pe PRO TV marti seara cu o noua serie din care au fost diuzate deja sase episoade. Desi are un concurent serios in Chicago Hope, E.R., a carui actiune se desfasoara tot intr-un spital din Chicago, a reusit sa devina unul dintre cele mai populare seriale dramatice, apreciat de public si de critici, prezenta obligatorie la festivitatile de decernare a premiilor Emmy si Globul de aur.

Invins anul trecut de Clanul Soprano, E.R. a pierdut si anul acesta Globul de aur pentru cel mai bun serial dramatic, dar nu exista motive serioase de ingrijorare pentru viitorul lui. De la primul episod din 1994, s-au produs noi serii din E.R., un serial cu medici, care a atras toate categoriile de public, desi replicile personajelor abunda in denumiri tehnice, prilej pentru telespectatori de a-si imbogati vocabularul cu termeni medicali. Reteta succesului include anumite ingrediente care valorifica eficient potentialul oferit de spatiul de desfasurare a actiunii. Impresia de autenticitate este atit de puternica incepind cu personajele (Julianna Margulies – asistenta Carol Hathaway si-a exersat rolul petrecind sase luni intr-un spital adevarat) incit iti vine cu greu sa crezi ca serialul este filmat in niste studiouri, reproduceri fidele ale decorului unui spital de urgenta. Ritmul este alert, camera pare sa aiba dificultati in a urmari personajele grabite care anima culoarele aglomerate si salile de operatie, fugind de la un caz la altul, telefoanele si sirenele ambulantelor asigura fundalul sonor adecvat, paramedicii navalesc cind te astepti mai putin aducind pacienti in stare critica, suspansul este asigurat de lupta pentru puls.

Medicii sint pusi