Într-o ierarhie a valorii, defazările cronologice ale unor evenimente culturale devin în anumite conditii cu totul neglijabile. În anul 1983, o prestigioasă editură germană (Hanser Verlag) publica 33 de poeme de Oskar Pastior si Francesco Petrarca. Spre finele anului 2000, sub titlul 33 de poeme cu Petrarca acest "proiect" (cum intitulează poetul german "răstălmăcirea" sonetelor predecesorului său renascentist) vede lumina tiparului în România, în traducerea Norei Iuga. Apărut la Editura Fundatiei Culturale Române, volumul are o remarcabilă elegantă grafică si atestă reusita deplină a unui experiment poetologic. Cititorului român i se oferă sansa de a contempla, puse fată în fată, cele 33 de sonete ale lui Petrarca într-o compozitie aritmologică si poliglotă, în acelasi timp: în varianta originală, în traducerea clasică a Etei Boeriu, în răstălmăcirea în germană, realizată de Oskar Pastior, a cărei versiune română o semnează Nora Iuga. La doar cîteva zile după ce (prin capriciile postei) îmi parvenea în Germania cu oarecare întîrziere, la început de an, mănunchiul celor 33 de poeme cu Petrarca, ziarul "Neue Zürcher Zeitung" consacra un amplu spatiu editorial lui Oskar Pastior, sub genericul "Atelier", anuntînd si răsplătirea poetului cu un nou premiu literar german - Peter Huchel Preis.

Oskar Pastior, care afirmă că "s-a strecurat prin cuta timpului" pentru a se apropia de Petrarca, iesise în prealabil, printr-o miscare cronologică în sens invers, de sub mantia lui Mallarmé. Poetul german - "originar", cum însusi mărturiseste, "dintr-un tinut încîlcit în păduri si transilvan-ondulatoriu, împins de biografia proprie încoace si încolo, stabilit în anonimatul Berlinului occidental" - face încercarea reusită de a se apropia după 600 de ani de poeziile si persoana "colegului său Francesco". Apropiere mijlocită desigur si de Premiul Petrarca, ce-l răsplătise p