Poate ar fi fost mai potrivit să scriu în titlu "Bergman pălăvrăgeste" dacă verbul ar fi avut sensul de a vorbi foate mult dar nu fără rost. Pentru că Bergman a vorbit foarte mult la sfârsitul anului trecut si la începutul acestui an - la radio si televiziune si mai ales în presă.

Ca si cum, pur si simplu, nescrisele întâmplări ale vietii sale se cer povestite acum.

La aproape 83 de ani, Ingmar Bergman, personalitatea cea mai fascinantă a Suediei, arată lumii o nouă lumină pe fata sa.

Se pare că bătrânetea nu numai îi jefuieste pe oameni, ci le face uneori si neasteptate daruri. Lui Bergman i-a fost dat la bătrânete să fie respectat si poate si iubit chiar de dusmanii săi, vârsta a făcut ca lumea să-l uite pe acel "regizor demon" de altădată, omul iritabil si dur cu actorii săi, tineri si bătrâni.

Pe trupul slab si modest îmbrăcat al regizorului, dar mai ales pe fata sa, se vede clar acum că a avut loc o metamorfoză. Este ca si cum bătrânetea plină de cicatricele experientei l-ar fi ajutat pe Bergman să iasă din crisalidă si să devină fluture si să zboare în aerul în care se pot spune adevăruri, uneori chiar stânjenitoare, cum ar fi acela că "sexualitatea i s-a stins treptat si fericit". Sau adevărul din mărturisirea făcută jurnalistului Jan Lindström în "Expressen": "Sunt fericit că am părăsit măcelăria, bransa curviei, adică filmul." Filmul care i-a cerut mereu un mare efort fizic, bruscându-i fiinta din adânc. Bergman a spus clar că se distantează de filmele sale vechi, care creaseră o anumită imagine a Suediei în lume. Dacă a iubit ceva în lume asta a fost teatrul, Dramaten, si pe actori.

În ultimele sale filme, Bergman apare el însusi cu o imensă bucurie de copil care până la urmă si-a câstigat favoarea de a intra în marele joc. "Regizorul demon" a devenit uman, plin de căldură iradiantă, inima lui bate aceleasi ritmuri a