Imagologia, disciplină stiintifică multidisciplinară care studiază felul cum se defineste si se prezintă un popor în imaginea unor călători străini, a căpătat, în ultima vreme, consistentă si dezvoltare. Dl. prof. Klaus Heitmann a publicat acum cîtiva ani un solid studiu de imagologie din care recompunea imaginea românului în scrierile unor călători si cărturari germani. Una dintre aceste scrieri (note de călătorie) era a vestitului Richard Kunisch care, iată, a apărut, de curînd, si în limba română în excelenta traducere a d-nei Viorica Niscov. E un dar de pret nu numai pentru că ne dezvăluie valoarea unui extraordinar instrument de lucru (pentru imagologie) dar, pentru prima oară, ne pune la îndemînă acel basm românesc, publicat de Kunisch în cartea sa, care, recomandat lui Eminescu de Moses Gaster, a stat la temelia Luceafărului. Deodată, acum, acest studiu comparatist dintre poema eminesciană si basmul valah (Fata din grădina de aur) prezentat de Kunisch iese din laboratoarele exclusive ale germanistilor, devenind bun cultural de uz comun. Pentru că Eminescu a avut onestitatea de a dezvălui originea poemului, scriind: "În descrierea unui voiaj în tările române, germanul K/unisch/ povesteste legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar întelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte, însă, pe pămînt nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar nici noroc".

Kunisch a întreprins călătoria în Orientul Europei la sfîrsitul anilor cincizeci (în 1857 se îndreaptă spre Bucuresti, unde ajunge la mijlocul lui iulie) ai secolului al XIX-lea. Întors acasă, în Germania, scrie memorialul acestei călătorii pentru el extraordinar si, în 1861, apare cartea. Dacă exceptăm Descrierea Moldovei de Cantemir, publicată la Berlin, la începutul secolului al XV