Că oamenii se situează rareori la înăltimea evenimentului contemporan lor - asta o stiam de mult!

Pentru a afla ce cred si ce simt muritorii care au avut sansa de a trece pragul mileniului, ne adresăm specialistilor în pulsul actualitătii, ziaristilor; si urmărim, de exemplu, titlurile editorialelor din marile cotidiene si hebdomadare ale ultimelor zile de decembrie si ale primelor zile de ianuarie, sondăm adică martorii principali. Articolele-reflectie despre timpul care trece ar trebui să le covîrsească pe toate celelalte: doar ne aflăm la limita gravă a pragului milenar! Oricît am fi de liber-pansisti, un mic fior milenarist ni s-ar părea obligatoriu.

Cînd colo, ce vedem?

Dacă cineva extrage temele editorialelor din publicatiile celebre ale Vechiului Continent si ale Americii, rămîne stupefiat, pentru că aceste teme sînt: ce arme a utilizat NATO în fosta Iugoslavie, ce maladii provoacă "uraniul sărăcit"?; structura confesională, sexuală si rasială a viitoarei administratii Bush; va creste ori nu cu 0,5% taxa de scont în Statele Unite? - iată marea întrebare; în fine, care vor fi rezultatele alegerilor din Israel, pe 6 februarie? Si cam atîta. Marile editoriale marchează trecerea dintre milenii inflamîndu-se asupra unor probleme care, în cîteva săptămîni, vor fi fost rezolvate. Si, în trei luni, definitiv uitate.

Zilele pasajului istoric între secolele XX si XXI comportă, totusi, evenimente cruciale, care-si pun de pe acum sigiliul asupra deceniilor următoare. Constructia noii Europe, în primul rînd, intrată deja în viteză de croazieră si reprezentînd marea realizare a mileniului care tocmai se termină. Apoi, pentru prima oară în istorie, cresterea economică a ajuns generală, cu sanse solide de continuitate: toate continentele globului (cu exceptia Africii) merg, economic, în sus, pe o spirală ce pare infinită. De asemenea, fenomen