Alegerea lui Andrei Marga presedinte al PNTCD mă îndoiesc că e rezultatul unor sforării. Singurul lucru de care avea nevoie profesorul clujean pentru a ajunge în fruntea partidului era schimbarea statutului. Or, această schimbare s-a produs împotriva eforturilor a trei dintre candidatii la sefia partidului si cu sprijinul unuia singur, Vasile Lupu. Acesta a auntat că va încerca să-l impună pe Andrei Marga printre candidati si a avut grijă ca anuntul său să fie mediatizat, cu vreo două săptămîni înainte de Congresul PNTCD. Dacă Marga însusi ar fi încercat sforării, probabil că asta l-ar fi scăzut în ochii tărănistilor. Prin comparatie, de sforării avea nevoie un Ioan Muresan sau altii de aceeasi statură. Iar în situatia în care se află acum PNTCD-ul tocmai sforăriile par să producă aversiune celor care vor ca acest partid să se întoarcă în parlament si să joace un rol important în politica României. De la nivelul său, un Andrei Marga poate adresa invitatii de intrare în partid unor personalităti de marcă, de care PNTCD are nevoie pentru a avea cu cine să defileze la următoarele alegeri. Pînă atunci însă Andrei Marga e singurul tărănist cunoscut care poate reformula convingător doctrina acestui partid, încît ea să răspundă nu unor nostalgii, ci unor necesităti ale alegătorilor.

În PNTCD se si vorbeste despre o posibilă schimbare a numelui partidului în cadrul unei operatiuni de înnoire a imaginii. Nu stiu cîte voturi ar aduce o asemenea chirurgie estetică, dar mă tem că ea ar putea provoca pierdeea unor voturi sigure din partea celor care votează PNTCD-ul si cu ochii închisi. Asta cu atît mai mult cu cît pentru vechii tărănisti, Andrei Marga n-are un curriculum vitae usor de înghitit. El n-a avut de suferit de pe urma regimului comunist si nu s-a numărat nici printre membrii PCR oropsiti de fostul regim. Dacă însă glasul tărănistilor din tară s-a pronuntat