Frecventa cu care apare cuvîntul autohton în publicatiile românesti actuale ar putea să-l mire, ba chiar să-l îngrijoreze, pe cititorul care ar porni de la definitia din DEX - "care s-a format si s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăieste (si în prezent), care este originar de aici": termenul ar părea să implice obsesii etniciste, să evoce eternele dispute despre etnogeneză si continuitate, dacă nu chiar discursul nationalist interbelic. Autohton e de altfel ipostaza românească a unui cuvînt international; fr. autochtone, engl. autochthonous, germ. autochthon, sp. autóctono, it. autoctono etc. au semnificatii perfect echivalente, destul de precise, aproape tehnice; dictionarele indică uneori si folosirea lor în stiintele naturii: în geologie, despre roci, sau în botanică, despre specii vegetale. Uzul international - în măsura în care poate fi verificat, superficial, cu ajutorul citatelor din Internet -, pare să respecte proprietatea sensului initial. E semnificativ că pentru fr. autochtone atestările cele mai numeroase provin din Canada, unde cuvîntul, folosit intens în legătură cu populatiile indigene, a pătruns chiar în legislatie si apare ca determinant pentru cercetare, viziune asupra lumii, problematică, chestiune, dezvoltare, întreprindere, comert, cultură etc. în română, sinonimele sensului de dictionar al adjectivului autohton sînt nativ, indigen, aborigen, băstinas (primele trei sînt neologisme internationale, ultimul e un cuvînt mai vechi, derivat din bastină, de origine slavă); li se pot adăuga, prin sensuri secundare si cu unele restrictii de uz, neaos si pămîntean. în realitate, sensul cu care apare azi autohton în majoritatea citatelor românesti e unul modificat, extins; neînregistrat deocamdată de dictionare, poate si pentru că translatia semantică e foarte lină, aproape imperceptibilă. Autohton se foloseste ca simplu sinonim contextual pentru nat