Pe vremea lui Rocky Marciano si Cassius Clay, unii s-au grabit sa catalogheze boxul drept "nobila arta", sustinind ca ceea ce fac pugilistii in ring se transforma deseori in spectacol si ca iscusinta de a evita un upercut naucitor, de a-ti pune in valoare jocul de picioare ori de a-ti surprinde adversarul cu o directa de dreapta nu e cu nimic mai prejos decit, sa zicem, talentul unui balerin sau actor. Inspre zilele noastre, asa-zisa "arta a pugilatului" s-a transformat in show-ul canibalic prezentat de Mike Tyson cind isi musca rivalul de urechi ori in parodia jalnica oferita de unii boxeri ratati, gata sa mimeze o lupta adevarata si sa lesine artistic in fata aparatelor de fotografiat, pentru citeva sute de dolari, doar pentru a creste cota adversarului. Boxerii romani nu tin capul paginii cu asa ceva. Scandalurile legate de numele lor sint mult mai "omenesti" si se petrec departe de odiosul ring. Ieseanul Cristian Hodorogea, multiplu campion national la box profesionist, a iesit din anonimat abia dupa ce a fugit din tara, in incercarea de a gasi un trai mai bun in Vest. Poate nici asa cazul sau nu ar fi stirnit multa vilva, daca "evadarea" nu ar fi fost legata de numele mult mai celebrului Toni Badea si de meciul disputat de acesta la Londra. Singurul roman invitat sa mai dispute un meci in cadrul aceleiasi gale a fost Hodorogea, care insa nu a mai asteptat sa urce in ring, ci s-a "topit" in ceata londoneza cu primul prilej posibil. Cei din anturajul sau spun ca a ales aceasta varianta in incercarea de a-si gasi un loc de munca in Anglia si a-si ajuta astfel familia ramasa in tara. Un fapt deloc condamnabil, daca ne gindim ca Hodorogea, un boxer valoros, traia impreuna cu sotia sa si cei doi copii intr-o camera de citiva metri parati, dintr-un salariu lunar de un milion si jumatate. Poate cineva, in aceste conditii, sa-l acuze ca a profitat de sansa (rara, de altf