Încă 1270 de pagini despre lirica actuală
Nu există critic care să fi citit mai atent si mai comprehensiv poezia română contemporană decât Gheorghe Grigurcu. Scrisul său este oglinda venetiană în care s-au reflectat de-a lungul ultimelor decenii toate spectacolele lirice, de la cele aristocratice si până la cele populare. Fiind el însusi un poet hipersensibil, criticul retrăieste poezia altora, o iluminează din interior si o restituie pe deplin înteleasă cititorilor. Volumele sale Teritoriu liric, 1972, Poeti români de azi, 1979, Existenta poeziei, 1986, Amurgul idolilor, 1999, oferă o captivantă imagine panoramică a întregii poezii române din perioada postbelică.
Se înseală însă cine crede că aceasta a fost tot ce-a avut de spus Gheorghe Grigurcu în legătură cu poezia română contemporană, pentru ca în continuare să se ocupe exclusiv de judecarea intransigentă a compromisurilor făcute de scriitori în timpul regimului comunist. Aventura sa de critic al poeziei este departe de a se fi încheiat. Mai activ si mai inspirat decât oricând, criticul exilat la Târgu-Jiu urmăreste mai departe tot ce se întâmplă în poezia noastră de azi. Comentariile sale risipite în zeci de periodice reprezintă o exegeză neîntreruptă si de mare anvergură a fenomenului liric de după 1989, atât de greu de cuprins într-o constiintă critică, din cauza diversitătii, imprevizibilitătii si confuziei de valori prin care se caracterizează.
Cea mai bună dovadă o constituie cele două volume cu titlul Poezie română contemporană, publicate de Gheorghe Grigurcu la Editura revistei Convorbiri literare din Iasi (care merită felicitări pentru gestul său editorial oportun). Sunt volume de format mare, însumând nu mai putin de 1270 de pagini, care prezintă cititorilor o nouă etapă din explorarea de către un critic niciodată plictisit a liricii actuale.
Textele critice sunt ordona
