Văd Spania pentru a treia oară. După o excursie la Segovia si Avila, m-am înscris într-un tur în Sud. Avila, pe care o stiam din exterior - o cetate întărită, pe vîrful unui deal (cele mai bine conservate ziduri medievale) - mi-a oferit surprize. Înăuntrul zidurilor, un orăsel vechi, în care nu s-a construit mai nimic modern (orasul nou e dincolo de ziduri). Am urcat si coborît ulite în pantă, evident fără trotuare si pavaj, dar cu pietre pe jos în Juderia si cartierul arab. Am văzut cea mai veche biserică gotică din Spania: nici un ornament (nici statui, nici gargouille). Doar ogive într-o piatră cafenie, totul de o severitate, care îndeamnă la reculegere. Pe locul unde se află casa Sf. Teresa, o biserică barocă, supraîncărcată si supraaurită, cu cîteva portrete ale sfintei iluminate de o expresie extatică, pe care o cunosteam de la statuia lui Bernini. În Sud, afară de Cordova, pe care o cunosteam si a cărei moschee am revăzut-o cu aceeasi uimire ca pe o sinteză a istoriei Spaniei, m-a fascinat Granada. Orice absolvent al liceului românesc cunostea fîntîna leilor din Palatul Alhambra. Mi-amintesc că, prin clasa a treia de liceu, o colegă talentată si cu fantezie, inspirată de poza din cartea de istorie, a scris o compozitie: "Cum am făcut baie în fîntîna leilor din Alhambra din Granada". Fîntîna leilor este un detaliu din patio-ul concubinelor. Palatul, emblemă a puterii si voluptătii, este o alcătuire artistică, cred, unică. Nenumărate încăperi si curti interioare înconjurate de o dantelărie în piatră. În unele locuri, ea devine un sistem de perdele si draperii, de o finete, care face zidăria să pară unduitoare. Am mai văzut o biserică barocă supra-ornamentală, în care se aflau mormintele de los reyes catolicos si de asemenea, mânăstirea unui ordin monastic - Los Cartuchos - care impunea călugărilor tăcerea. N-am reusit să vizitez casa lui Garcia-Lorca din c