* Unele suferinte sînt atît de mari, încît par a include obligativitatea unei recompense. Iată cum se sustine viziunea eschatologică!
* Se poate face oare o distinctie clară între singurătatea ca aspiratie si singurătatea ca regret?
* Destărat, fiind - culmea! - prea legat de tară prin determinări feudale (ceea ce am numit exilul intern în România).
* A bîrfi Parisul, Londra, Roma (după ce le-ai experimentat îndelung) drept medii închise, meschine, plicticoase. N-ar fi mai simplu să vorbim despre insuportabilul sat planetar?
* Consolarea pe care ti-o dă faptul că unele dorinte dispar înaintea disparitiei noastre.
* Eroarea: fata întunecat a vitalitătii. Totusi, o fată a vitalitătii.
* Imposibilul are o latură tragică si una comică. Ultima produce ridicolul.
* Trei-patru oameni ar fi putut, dacă ar fi dorit, de-a lungul vietii mele, să-i schimbe cursul. N-au dorit-o. Unul din ei, sef al unei institutii culturale, aud că se cramponează, la ora actuală, atît de mult de functia sa, încît în loc de-a se pensiona, fiind de multă vreme trecut peste vîrsta corespunzătoare, preferă a rămîne subalternul subalternilor săi. N-as putea spune că-mi displac ironiile sortii.
* "Cică literatura să nu fie judecată după criteriile etice care ar fi căptuseala ei, la care să nu te uiti. Brocart si aur pe partea cu opera, zdreantă si jeg, pe spatele unde-i etica. Asta ar fi solutia în aprecierea operei vreunui complice cu talent. Vezi, Doamne, esteticul face muzica. Numai el este de judecat. Inventie pentru salvarea javrelor culturale, foste culturnice, care misună printre noi, de la facerea lumii comuniste, pînă astăzi" (Victor Frunză).
* Făcînd transfuzii, îmi amintesc o sintagmă din N. Bălcescu: "oamenii sîngiurilor".
* G. Călinescu a crescut