Înainte de '89, toate cazurile medicale de urgenţă reveneau ambulanţelor de stat. Destul de puţine la număr şi neechipate corespunzător, salvările, de multe ori, nu reuşeau să acopere necesităţile populaţiei capitalei. Consecinţele: aşteptări interminabile pînă la sosirea unei maşini, panică şi deznădejde, agravarea stării pacientului şi chiar decesul acestuia înainte ca doctorul să intre pe uşă. Bătrînii, mai ales, ajunseseră să se roage: "Doamne fereşte, să nu fie nevoie de vreo salvare!". În ultimii ani, a apărut o alternativă: serviciile de ambulanţă particulare. Privite la început cu suspiciune, salvările private sînt acum apelate din ce în ce mai des de către oameni care consimt să scoată bani din buzunar pentru a-şi asigura servicii prompte şi de calitate. Cele mai cunoscute salvări particulare sînt cele de la PULS şi de la S.O.S., însă mai pot fi amintite nume ca Doris, Ambulanţa S.R.L., Emas Etgur Medical Alert Sistem S.R.L. care au un număr mai scăzut de cazuri.

"Salvarea" blocurilor de pensionari Sistemul de ambulanţe PULS, primele salvări private din România, funcţionează din 1991, cu un program permanent, acoperind în momentul de faţă tot Bucureştiul şi S.A.I. PULS-ul dispune de cinci ambulanţe dotate cu echipament de urgenţă de grad 0. Pentru PULS, atît pe salvări cît şi în cele două clinici, lucrează 145 de doctori, angajaţi şi colaboratori şi 34 de cadre medii. Dispecerii care preiau apelurile de urgenţă sînt asistenţi medicali. Politica firmei se bazează pe principiul: "Noi practicăm medicina la domiciliu", scopul propus fiind evitarea deplasării pacienţilor la policlinici şi la spitale pentru consultaţii, analize şi tratamente, aceste deplasări devenind necesare doar în cazurile grave, de internare. Astfel, echipele medicale de la PULS asigură efectuarea majorităţii analizelor, recoltînd probele la domiciliu şi sosind în 24 de ore cu rez