Într-o vreme cînd prăpastia dintre responsabilii bugetelor familiale şi administratorii bugetului naţional devine tot mai adîncă, cartea lui Daniel Dăianu* are meritul de a explica - celor care ar vrea să înţeleagă - de ce sînt atît de dificil de pus în practică soluţiile evidente şi simple de pe hîrtie. Dăianu este un liberal şi nu este doar un liberal inteligent şi priceput în teorii economice, ci şi un intelectual lucid, preocupat de morala, securitatea şi demnitatea societăţii în care liberalismul este chemat să-şi demonstreze avantajele. Perspectiva este cea a prudenţei şi a înţelepciunii, a neliniştii pentru viitorul societăţii noastre. Reformator convins, Daniel Dăianu ştie şi ne explică şi nouă cît de periculoase sînt experimentele voluntariste în domeniul deciziei economice, dar şi cît de pernicioasă este aşteptarea instalării de la sine a normalităţii, a raţionalităţii. După clişeele "economiei politice", şi politicile economice şi-au creat clişeele lor specifice. Refuzul gîndirii de-a gata, fie ea şi împodobită de numele marilor economişti ai lumii, al "bigotismului şi fanatismului doctrinar", caracterizează cartea acestui tehnocrat preocupat de impactul economiei în societate. Clişeele sînt înlăturate fără parapon polemic, prin selectarea faptelor şi înlănţuirea argumentelor. Primul clişeu: economia liberală (spre care se îndreaptă în mod firesc toate ţările ieşite din comunism) nu are nevoie de stat, statul trebuie să se retragă şi să lase lucrurile să evolueze de la sine. Or, se demonstrează că reformele izbutesc să determine creşterea economică doar cînd există preocuparea pentru structurarea unor instituţii eficiente, apte să reglementeze regulile concurenţei. Nu există piaţă perfectă, iar "mîna invizibilă a pieţei" poate face şi victime. Daniel Dăianu este un partizan al politicilor publice - şi văd aici unul dintre punctele forte ale pledo