Un amic de-al meu, un scriitor foarte celebru, a venit în vizită la New Orleans. Amicul acesta al meu este atît de faimos că nici nu a vrut să-i pomenesc numele în faţa altui amic, şi el scriitor celebru. Cei doi scriitori cu faimă îşi apreciază reciproc scrierile, dar nu vor să se întîlnească. Adică, Celebrul Scriitor A a refuzat mult timp să dea ochii cu Celebrul Scriitor B. La început, Celebrul Scriitor B şi-ar fi dorit să-l întîlnească pe Celebrul Scriitor A, dar CSA nici n-a vrut să audă, aşa că CSB a hotărît că nici el nu vrea să-l vadă pe CSA. Primul lucru pe care l-a făcut CSA cînd a ajuns la New Orleans a fost să revadă locurile tinereţilor sale, pe cînd nu era încă celebru. În juneţe, locuise într-o cameră pe Rampart Street şi scria, zi de zi, la un roman, între orele şase şi zece dimineaţa, după nopţi pierdute. La zece dimineaţa se ducea la culcare şi se scula la cinci trecute fix, cînd se ducea la Acme Oyster, unde mînca o duzină de stridii şi dădea pe gît o carafă de bere. La vremea aceea, sexualitatea sa era încă incertă, dar mai ales nu avea nici un fel de iubite. Întîlnea prin baruri tot felul de femei, însă prefera doar să scrie despre ele. Mai întîlnea şi bărbaţi, pe care, de asemenea, îi punea în scrierile sale. Fără să ştie unul de altul, cam în aceleaşi vremuri, pe la sfîrşitul anilor şaizeci, cînd copiii flower-power îmboboceau prin crăpăturile din caldarîmul oraşului, nu-încă-faimosul scriitor B îşi făcea şi el veacul prin aceeaşi zonă. Fără îndoială că drumurile li se vor fi încrucişat, poate chiar se vor fi şi întîlnit, dar s-au ignorat reciproc, cu aroganţa tinerilor genii care nu îi bagă în seamă decît pe cei care le îmbogăţesc arta. Un alt artist în floare, oricît de serios, ar fi stat în calea literaturii lor pure. Produsele creaţiei celor doi, apărute din acelaşi loc şi în acelaşi timp, nu ar fi putut fi mai diferite. Scriitorul A