După un deceniu de existenţă a statului de drept democratic în Europa de Est, aproximativ o treime a electoratului din România l-a votat pe Corneliu Vadim Tudor, respectiv a votat un partid cvasi-fascist condus de acesta. Partidul lui Vadim Tudor a repurtat cel mai mare succes în secţiile electorale din Ardealul şi Banatul relativ prospere, adepţii lui cei mai convinşi fiind tinerii posesori ai unei diplome de studii, precum şi studenţii - deci, contrar aşteptărilor, nu este vorba în primul rînd de şomeri, de oameni săraci şi înfometaţi, de păgubaşii zonelor industriale distruse. Acest fenomen putea constitui o surpriză doar pentru cei care datorită ignoranţei istorice cred că burghezia şi clasa de mijloc reprezintă în mod automat şi necesar exponentul liberalismului, deşi se ştie că forma originală, "totalitară" a fascismului, la fel şi variantele "post-totalitare" din prezent ale acestuia, sînt generate de către burghezie 1. Seymour Martin Lipset constatase de mult - bazîndu-mă şi eu pe această constatare - că fascismul este "extremismul centrului" (extremism of the centre ), fiind inamicul concernurilor capitaliste şi al statului prosper din punct de vedere social, asemenea liberalismului, căruia în anii 1920 i-a ocupat locul. Şi în Ungaria se poate observa că segmentele sociale ale electoratului fidel partidului liberal maghiar şi celui fascistoid de extremă dreaptă sînt asemănătoare, fiind vorba de tineri posesori ai unei diplome de studii, intelectuali, clasa mijlocie şi mica burghezie, "existenţele mici". La facultăţile mai "bune" şi la Internet chat-room polemizează între ei mai cu seamă liberalii şi neonaziştii. Generaţia intelectualior mai în vîrstă continuă să se mire că în rîndul brokerilor şi al tinerilor care frecventează business school -urile există atît de multe persoane antisemite, rasiste, xenofobe, cu vederi mai mult decît limitate din punc