Pe 10 februarie, greva de la televiziunea publică din Praga a luat sfîrşit: conducerea interimară a CT (Ceska Televize) a acceptat cererile greviştilor şi i-a reangajat pe cei daţi afară. Ştirea n-a fost luată prea mult în seamă în România, dar să nu ne mirăm: întregul "caz Praga", care durează de dinainte de Crăciun, a fost mai degrabă ocolit de mass-media de la noi. Iar ceea ce s-a întîmplat în Cehia n-a fost un oarecare "conflict de muncă", ci o luptă pentru independenţa presei în raport cu politica. Pe 20 decembrie 2000 a fost numit ca director general al televiziunii Jiri Hodac, considerat apropiat de partidul fostului premier Vaclav Klaus (acum preşedintele Camerei Deputaţilor). Noul director a înlocuit imediat cîteva persoane-cheie din conducerea postului: directorii departamentelor tehnic, financiar, juridic, de personal şi directorul emisiunilor informative. Considerînd că aceste schimbări politice vor afecta independenţa editorială şi statutul de post public, mai mulţi jurnalişti de la ştiri au intrat în grevă şi au ocupat studioul. Zile la rînd, cehii au avut parte de două rînduri de telejurnale: cei abonaţi la reţelele de cablu au putut vedea emisiunile transmise din studio de protestatari; ceilalţi au avut telejurnale realizate de echipa noii conduceri, care a închiriat nişte studiouri private unde, pentru "autenticitate", a imitat decorurile din care se transmitea în mod obişnuit, astfel încît publicul să nu "simtă diferenţa". Dar un fapt mult mai important decît această dispută a fost susţinerea din partea cetăţenilor: în sprijinul jurnaliştilor protestatari şi al depolitizării televiziunii publice au ieşit în stradă peste 100.000 de persoane. Pînă la jumătatea lunii ianuarie, cetăţenii cehi i-au susţinut zi de zi pe rebeli, făcîndu-l pe corespondentul ziarului polonez Rzeczpospolita (29 decembrie) să exclame, cu autoironie: "Cehii ăştia: eterni