Revin în discuţie cu analizarea aceluiaşi Capitol I din lege. Astfel, la art. 2, punctul 1 aliniatul b este inclusă şi categoria foştilor deţinuţi politici cărora li s-a confiscat averea din motive politice. Aliniatul c este şi el important deoarece găsim aici prevederea că pot face obiect al revendicării "imobile donate statului dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei, printr-o hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă". Importanţa acestui aliniat rezidă în faptul că toţi cei care au părăsit ţara pînă în 1989 (printre ei, etnicii germani) pot ataca în instanţă "donaţia" făcută statului în care se înţelege inclusiv despăgubirea estimată de proprietar ca fiind sub valoarea imobilului preluat şi care poate fi socotită o donaţie mascată. Această prevedere o regăsim şi în aliniatele d ("imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate"); aliniatele e şi g acoperă şi ele alte situaţii care pot fi coroborate cu aliniatul c în care se regăsesc cei care au plecat din ţară. Este adevărat, pe de altă parte, că aceste prevederi sînt limitate de art. 5 în care se spune că "nu sînt îndreptăţite la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie". La acest articol se menţionează faptul că aceste acorduri se regăsesc într-o anexă care face parte integrantă din lege. Mărturisesc că deocamdată, pînă la publicarea în Monitorul oficial, această anexă nu îmi este cunoscută: în momentul cînd voi intra în posesia acesteia o vom analiza pentru a putea vedea cum pot fi atacate "despăgubirile" lui Ceauşescu. Alte precizări care trebuie avute în vedere la capitolul referitor la Dispoziţiile generale (Cap. 1