Românul zice pur şi simplu: "Bună ziua!" sau "O zi bună!". Românul care-şi traduce tot mai multe cuvinte şi expresii din limba engleză, acela care preia formula "traducătorului", precum şi acela care preia de la cel care a preluat formula spune, mai puţin simplu şi mai puţin pur: "Să aveţi o zi bună!" sau "Vă doresc să aveţi o zi bună!" (Have a good day, Have a nice day). Participativ, "din suflet" şi, în acelaşi timp, ceva mai complicat, mai încărcat, dar cu un luciu de noutate. Dacă vrem să fim drăguţi, amabili şi, mai ales, dacă avem timp destul, formula e binevenită. De aici, însă, pînă la urarea posturilor noastre de televiziune: "Vă dorim o zi minunată", "o zi excepţională", "o zi extraordinară", e o distanţă măricică. (Lasă că, bunăoară, nu întotdeauna ceea ce este extraordinar e "de bine"; orice iese din obişnuit, se îndepărtează de ordinar poate fi şi "de rău".) Tînărul care aduce zilnic în redacţie covrigi calzi îţi urează, după ce cumperi covrigul, "o zi excepţională!". Este, evident, un fanatic al televizorului. Uneori, clişeul se naşte din prea multă bunăvoinţă, din prea multă amabilitate. Alteori, el se naşte însă
din prea mult credit acordat unor clişee vechi, din obedienţă faţă de "tradiţie", dintr-o rea pornire politico-didacticistă. S-a spus, s-a strigat, s-a ameninţat în diverse şedinţe de partid, mai mult sau mai puţin plenare, că nu ştiu cine are o atitudine anti-socialistă, anti-statală, anti-revoluţionară. Unii politicieni, ba chiar şi cîte un scriitor, îşi amintesc, probabil cu drag, de vechile clişee şi se trezesc strigînd la televizor sau scriind apăsat în publicaţii dubioase: "politica lui X este anti-naţională", "festivalul Y este anti-naţional", "articolul cutare din legea Z este anti-românesc". Nu-i vei auzi pe aceiaşi protestînd că o politică, un festival, un articol de ziar sau un articol de lege ar fi anti-democratic. În