Preşedintele Ion Iliescu se afla la Focşani în vizită de protocol. În mijlocul simpatizanţilor, dar şi pe urmă, cu oamenii de afaceri proveniţi "din popor", preşedintele a fost cuprins de un subit acces de sinceritate, a dat deoparte discursul bine potrivit şi a dat cîteva declaraţii mai libertine, în nici un caz şi mai liberale, la adresa proprietăţii, a FMI şi a Băncii Mondiale. Tocmai cînd premierul Adrian Năstase şi alţi oficiali se aflau în negocieri pe la Bruxelles şi Washington, adică centrii nervoşi ai noului "imperiu al răului" pe care s-a supărat irascibilul preşedinte. Liderii partidelor normale de opoziţie au luat atitudine şi au cerut Guvernului să ne spună clar cu cine ţine. Partidul nervos de opoziţie l-a aplaudat frenetic. Cei mai mulţi editorialişti s-au repezit asupra şefului statului, care a regretat apoi că şi-a părăsit comoda limbă de lemn pentru un răcoritor populism. Cotidianul naţional independent a fost necruţător: "un înalt iresponsabil politic". Un editorialist de la un ziar de buzunar care găsea o logică irefutabilă în toate acţiunile lui Emil Constantinescu îşi continuă misiunea istorică şi în noile condiţii. El zice nici mai mult nici mai puţin decît că a fost o acţiune concertată între Guvern şi Cotroceni. În timp ce miniştrii negociază cu Occidentul, Ion Iliescu îl atacă acasă. Astfel, negociatorii români vor avea o marjă de manevre mai mare. Să ne imaginăm puţin scena. Ministrul Finanţelor, paşnicul Mihai Tănăsescu, îşi bate capul cu şefii de la FMI. Aceştia sînt încăpăţînaţi, nu şi nu, o ţin una şi bună. Scos din fire, Tănăsescu citeşte traducerea criticilor preşedintelui la adresa Fondului şi scoate o fotografie cu Ion Iliescu încruntat. Imediat, finanţa mondială se înmoaie şi România obţine un nou succes internaţional. Tactica le-a fost inspirată românilor tot de americani, mai precis din serialele poliţiste de largă respira