Dora PAVEL
muncile lui don quijote
Editura Paralela 45, Colectia „80“, Seria „Antologii“, Pitesti, 2000, 106 p., f.p.
muncile lui don quijote este un volum-antologie de poezii, constituit dintr-o selectie cronologica a poemelor cuprinse in volumele anterioare – Naratiuni intimplatoare (1989), Poemul deshumat (1994) si Creier intermediar (1997), cu unele modificari. Autoarea a debutat cu versuri – Ante scriptum in Alpha 84 (1984) pentru ca in 1999 sa publice un volum de povestiri intitulat Intoarce-te, Esthera.
Revenind la antologia muncile lui don quijote, trebuie spus ca poeta mizeaza pe jocul existential grav al inchipuirii, pe care il transforma in corelativ simbolic al scrisului. Volumul se prezinta ca o confesiune a simturilor debordante, incercind sa capteze, cu o sensibilitate metafizica, sensurile „tari“ ale existentei. Prin urmare, „marile“ teme nu pot lipsi, acestea fiind insidios sugerate si cu o perseverenta a cuvintului abstract sa redea ceea ce se afla in spatele unor motive cu trimitere evidenta spre un ceva metaforic si transcendent. Citeva elemente „tari“ formeaza nucleul semantic care germineaza un univers definit si delimitat prin conceptualizare – neantul, singele, zidul, trupul, zborul. Moartea este tema cu variatiuni in jurul careia se invirte intreaga inspiratie a poetei.
Dora Pavel compune un ansamblu poetic cu asociatii de sens fara nici o legatura logica imediata intre ele, notiuni care au un referent abstract, pentru descifrarea carora este nevoie de speculatii uneori fortate – „copil. alerga pe sub piele (gratii revelatoare)/ pe santierul silentios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ si ce mai tata avea; aplecat peste riu agatat de un/ trunchi peste ceasul imens. si ce mai/ matusa; eczeme graunte cel mult risipite-n metrouri“. O poezie in care conteaza m
