Ultima oprire pe drumul fara intoarcere

•Zeci de suflete chinuite isi asteapta sfarsitul intre patru pereti •Nimeni nu mai spera sa se intoarca vreodata in familie •Majoritatea celor internati aici sufera de boli psihice cronice

La 60 de kilometri de Iasi, in apropiere de Vama Sculeni, dosita in spatele unor copaci, se afla o cladire veche, care la prima vedere pare parasita. In momentul in care te apropii de poarta, ai impresia ca totul este pustiu. Nici cainii nu se duc pe langa aceasta curte. Doua porti inchise printr-un zavoras te imbie sa patrunzi. De o parte si de alta a trotuarului se inalta zidurile unor cladiri vechi, ponosite. Aici locuiesc 26 de suflete chinuite de boala sau batranete. Apasand clanta de la intrarea in cladire, simti un miros intepator de urina. Din cand in cand, se aud oftaturile si suspinele unor glasuri aproape apuse. In hol, pe o banca, cu privirea ratacita si mainile adunate la piept, sta un batranel. Nici nu observa ca am trecut pe langa el. Un miros pestilential te indeamna sa parasesti cat mai repede cladirea. Tragi aer in piept si deschizi o usa, in spatele careia oameni fara vreun venit, fara copii, doborati de vreo boala ucigatoare, isi asteapta sfarsitul. Privelistea este cutremuratoare. Pe niste paturi ale caror lenjerie nu a fost de mult schimbata, stau covrigite corpurile unor oameni uitati de lume. Fete supte de suferinta incearca sa schiteze un zambet. Se bucura ca, in sfarsit, cineva le face o vizita. Unii n-au parasit aceasta cladire niciodata de cand au fost internati. In momentul cand vrei sa-i intrebi ceva iti raspund ca la comanda ca sunt nascuti la data de..., in localitatea cutare si nu au pe nimeni. Dumitru Butnariuc, in varsta de 70 de ani, se considera un adevarat veteran. El locuieste in aceasta sectie de peste zece ani. A lucrat ca zidar, iar in urma unei cazaturi de pe schela a