Am aflat cu tristeţe şi cu întîrziere că la 16 ianuarie a încetat din viaţă, la o casă de odihnă pentru bătrîni din localitatea balneară Arès (lîngă Bordeaux), eminentul, profesor Emil Turdeanu.

Emil Turdeanu s-a născut la 10 nov. 1911 la Alba Iulia, oraş în care şi-a făcut studiile liceale. A urmat cursurile universitare la Facultatea de Litere din Bucureşti unde l-a avut mentor pe profesorul Nicolae Cartojan ale cărui cercetări ştiinţifice le-a continuat după specializările din Bulgaria, Iugoslavia şi Franţa (la Şcoala română de la Fontenay aux Roses). Din 1938 este trimis lector de română la Paris-Sorbona iar apoi profesor şi director al Institutului român de la Sofia. După susţinerea, în 1942, a doctoratului cu teza despre "Manuscrisele slave din timpul lui Ştefan cel Mare" a revenit în 1944 la Sorbona. Catedra de română (ca şi biblioteca de specialitate) de la Paris IV-Sorbona purta în 1980, cînd am preluat-o, amprenta indelebilă a personalităţii profesorului Turdeanu. Între 1948 şi 1977 a lucrat şi la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Paris unde activitatea lui s-a desfăşurat cu predilecţie pe trei axe: texte religioase apocrife ale Vechiului Testament de influenţă bogomilică, istoria noastră şi cea balcanică, sistemul de raporturi cărturăreşti din sfera balcanică în perioada post-bizantină. Toate contribuţiile sale au dus la rezultate remarcabile valorificate de specialiştii în aceste pasionante domenii. După 1977 a predat româna la Universitatea Sapienzia din Roma dar, deşi era susţinut de ilustra profesoară Rösa del Conte, nu s-a putut realiza numirea sa definitivă; motivul? formalităţile administrative desfăşurate într-un răstimp extrem de lent, specifice Universităţilor italiene...

Profesorul Emil Turdeanu a avut o conduită ştiinţifică, politică şi umană exemplară în exil; el şi-a legat numele în special de "Revue des études