Astfel se numeşte articolul pe care mi l-au trimis anul trecut de Crăciun primarul municipiului Urziceni, Niculae Diculescu, inginer, şi Alexandru Buleandră, profesor, responsabilul de număr al publicaţiei locale intitulată Magazin de Urziceni.
Fiind născut în urbea lor, nu de mult ridicată la rangul de Municipiu, datorită hărniciei, şi primind gradul de Cetăţean de onoare al Oraşului mult îndrăgit, gestul m-a mişcat într-atât, încât m-am decis să colaborez numaidecât la publicaţia respectivă. Mâhnirea mea, când am aflat că Magazinul nu apare decât o singură dată pe an... S-ar putea, dacă generosul primar N. Diculescu, reuşeşte - şi sper să reuşească - să facă să apară revista măcar din trei în trei luni, dacă nu lunar, ceea ce ar fi o performanţă. Cum îmi cunosc semenii din partea locului, n-ar fi cu neputinţă. Sănătate să fie, că Urziceniul ştie să avanseze pe tot frontul... Cultura, literatura, aici, se pare că sunt capabile de paşi mari; fenomen obişnuit în localităţile rămase mai în urmă de-a lungul timpului. E şi ambiţia, dar este şi efectul de recul al întârzierii, când lucrul imobil multă vreme, o ia deodată, şi fericit, razna!... De astfel de zvăpăieli să avem noi parte mereu...
Articolul publicat în Magazinul de Urziceni se intitulează Paradă perversă şi este iscălit de Constantin Balcan, procuror, ex-senator. Un articol trăznet.
Dar, mai întâi, biografia autorului. El este feciorul lui Gigi Balcan şi nepotul lui Constantin Balcan (omonimi) primarul Urziceniului înainte de război şi până prin 1945. Acest bunic al lui Costel, procurorul, "nea Costică Balcan", mare crâşmar, plin de umor, s-a făcut de pomină prin septembrie 1944, când, în calitatea sa de primar, a trebuit să primească defilarea trupelor sovietice la intrarea lor în Urziceni.
O coloană de uzbeci amărâţi, prost echipaţi, conducând nişte căruţe rechiziţionate, ca
