Recenta carte a Rodicăi Mihăilă, Spaţii ale realului în proza americană - între autobiografie şi evanghelia postmodernă, apărută la editura Concordia, reuneşte studii de un înalt nivel academic, studii dedicate unor scriitori asupra cărora autoarea a meditat îndelung.
De altfel, Rodica Mihăilă, cunoscută publicului românesc prin valoroase traduceri, articole şi exegeze ale literaturii şi civilizaţiei americane, se remarcă şi acum nu numai printr-un profesionalism de prim rang, ci şi prin rigoare ştiinţifică, antologia sa de eseuri, grupate tematic, fiind prevăzută cu tabele cronologice şi cu bibliografii critice la zi pentru fiecare autor discutat.
Cartea Rodicăi Mihăilă, prezentată cu nuanţare şi rafinament în prefaţa Irinei Grigorescu-Pană, îşi propune să exploreze conceptul de realism în variantă americană, pornind de la tradiţia scrierilor autobiografice de sorginte puritană, care au creat un "spaţiu" cultural al confesiunii, al revelaţiilor profetice, al introspecţiei vizionare.
Cei doi poli ai analizei sunt marcaţi de Frederick Douglass, sclavul negru ajuns scriitor, autorul unei celebre autobiografii despre servitute şi libertate, şi Norman Mailer, artistul post-modern care rescrie Noul Testament pentru a-şi absolutiza subiectivismul.
Între aceşti poli, Rodica Mihăilă introduce o serie de romancieri precum George Washington Cable, Sarah Orne Jewett, Mark Twain, William Dean Howells, Henry James, Kurt Vonnegut, John Irving, Ann Tyler, Toni Morrison, care au decupat diverse 'spaţii' ale realului american.
Aşa cum observă cu pertinenţă autoarea studiului de faţă, literatura americană a vădit încă de la începuturile sale tendinţa de a construi un roman naţional care să definească identitatea unică a 'Lumii noi', dar nu din perspectivă istorică ci din perspectivă regională. Astfel, singularul caracteristic s-a despletit într
