Am participat săptămâna trecută, invitat de Mircea Martin, la festivitatea lansării ultimului număr al revistei "Euresis", publicaţie a Editurii Univers care continuă vechea Cahiers roumains d'études littéraires. Au vorbit despre însemnătatea revistei profesorii Paul Cornea şi Dan Grigorescu şi, bineînţeles, directorul editurii care o tipăreşte, Mircea Martin. Tot el a prezentat, în continuare, rezultatul concursului de debut pe anul 2000, organizat de Editura Univers pentru poezie, roman, eseu. Asistam, aşadar, la o împrejurare fastă din viaţa prestigioasei edituri conduse de Mircea Martin, astfel cum am crezut până ce, în final, el şi-a anunţat hotărârea de a demisiona din funcţia de director. Atmosfera sărbătorească a acelei reuniuni se spulberă, luându-i locul o nedumerire îngrijorată. Ce se întâmplă? De ce trebuie să plece de la conducerea unei instituţii cineva care a contribuit esenţial la bunul ei mers? De ce să se retragă un om a cărui autoritate intelectuală şi competenţă nu le poate pune la îndoială nimeni? Înmulţirea colecţiilor, deschiderea editurii către scriitorii români din exil, concursul pentru debuturi, stabilirea unor fructuoase contacte cu instituţii străine (universităţi, fundaţii, institute culturale, ambasade), acestea sunt realizări concrete, palpabile, ca să le numim astfel, ale lui Mircea Martin şi ale echipei editoriale conduse de el. Şi mai sunt multe altele. De ce atunci să plece, să renunţe? Motivele ne-au fost arătate fără ocol în declaraţia citită la Uniunea Scriitorilor, din care transcriu:

"Demisionez, după aproape 11 ani de directorat şi 5 ani de preşedinţie a Consiliului de Administraţie, din raţiuni de incompatibilitate morală şi pentru că poziţia minoritară pe care o deţin în Consiliul de Administraţie nu-mi îngăduie să mă opun eficient la ceea ce consider a fi o evoluţie anormală a lucrurilor.

Din momentul î