Gabriel se dezbrăcase de cămaşa de zale, îşi scosese platoşa de aur şi se pregătea să se spele, cînd cineva bătu la poartă. De pe terasă, nu reuşi să vadă cine este. "Dacă mă caută pe mine, o să revină." La ceasul al treilea auzi paşi în grădină. Vecinul Ioil ducea în spinare pe un bătrîn care răsufla chinuit. "Ce-mi aduci acolo, Ioil? Bagă de seamă, băiatule, ai greşit adresa la cimitir!" Ioil strigă speriat: "Ajutor! Gabriel, vino repede!" - "Ce-i?" - "Domnului acesta i s-a făcut rău." - "Du-l la doctori." Bolnavul, aşezat pe prispă, ridică încet capul spre amfitrion: "Iertaţi necazul făcut de noi! Dacă n-aş fi leşinat, eram de mult acasă. Nu ştiu ce am în ultima vreme." Dar Gabriel părea că nu ascultă. Privea fix făptura bietului bătrîn, apoi, deodată, izbucni: "Tătuţă, pardon, aşa vă ziceam ... Domnul profesor Vicenţiu! V-am fost elev. Nu mă mai cunoaşteţi?" Profesorul îşi înfipse un monoclu şi îl privi ca pe o probă promiţătoare sub microscop. "Ei, bată-te să te bată norocul! Cum să nu te recunosc? îţi mai aduci aminte că te numeam 'împăratul ştrengarilor' sau 'Naşul Mînă-lungă'? Cît voi trăi, n-am să te uit!" Nimeni n-a remarcat că 'Naşul' se înroşise la faţă ca ultimul harbuz al toamnei. înţelese aluzia. E adevărat, că n-a prea dat pe judeţul care l-a ales senator. "O să ne facem un program de colaborare, întîlniri, comunităţi de muncă, schimb de tineret etc. O să vedeţi." Profesorul nu reuşi să continue dialogul. Ploaia torenţială îi închise gura. Nu-şi mai găsea nici nasul şi nici urechile. Gabriel interveni: "Mergem undeva unde nu plouă. Am o listă cu toate localurile din regiune." - "Există aşa ceva?", se minună bătrînul care se muncea să deschidă o umbrelă dărăpănată.

Au rătăcit pe multe hudiţe şi drumuri comunale, fiecare riscînd să-şi piardă ciubotele de cauciuc în tina cleioasă. Undeva, într-o dumbravă, se vedea o casă măreaţă. într-o came