Pelerinul neostenit in setea lui de cunoastere intru cele crestinesti a strabatut si va strabate tinuturi intinse pentru a afla, prin rugaciune si meditatie adinca, bucuria, ajutorul, usurarea, iluminarea si intelepciunea lui Dumnezeu. Detasindu-ma si eliberindu-ma de robia patimilor, am plecat in pelerinaj la Manastirea Dobrovatului, in una din zilele lunii ianuarie. Odata ajuns la Iasi, am purces pe soseaua Iasi - Vaslui - Birlad, catre ultima mare creatie arhitectonica a lui Stefan cel Mare si Sfint. Dupa 25 de kilometri in care am avut ocazia sa trec pe linga "Plopii fara soti" , "Hanul Trei Sarmale" (pe unde ne-au purtat odata pasii marelui Eminescu si Ion Creanga) si popasul din Dealul Buciumului, m-am abatut de la soseaua nationala, la dreapta, 13 kilometri prin padurea seculara, care se intindea imbietor de o parte si de alta a drumului. Omatul acoperise o parte din potecile neumblate si ripele intesate de crengile tufarisurilor. In marele luminis ce se deschide in fata, se poate vedea satul cu gospodarii care de fel nu sint sarace, cu oameni ospitalieri. Pe masura ce inaintezi, poti zari Biserica Mare a Manastirii, asezata sub coama padurii. Legenda lui Melchisedec In legatura cu denumirea locului si, implicit, a manastirii, cind episcopul Melchisedec a vizitat, in 1851, aceste locuri, intrebindu-l pe egumenul Nathanail despre etimologia cuvintului Dobrovat, acesta i-a povestit ce a auzit de la niste calugari batrini bulgari, de la Manastirea Zograful (muntele Athos). Inainte de a fi manastirea, in padurea Dobrobatului a trait un sihastru pe care, intr-o seara, l-a vizitat voievodul Stefan care, odata ce a intrat in chilie, l-a salutat cu "Dobrivecer" (buna seara). Negindita si neasteptata vizita l-a suprins intr-atit pe sihastru, incit acesta, in amintire, a numit sihastria si, apoi, noua manastire "Dobrivecer" care, cu timpul, s-a transformat in "Dobrovat"