O să renunţ preţ de cîteva articole la jocuri, la tentaţii în proză şi la alte cele de pînă acum pentru a discuta serios şi, pe cît se poate aplicat, legea caselor naţionalizate. Mărturisesc că nu sînt jurist de formaţie şi de aceea nu pretind că ceea voi spune este neapărat literă de lege. Rîndurile care urmează sînt pe măsura omului obişnuit care intră în contact cu textul legii şi încearcă să-l descifreze pentru a putea pricepe ceea ce îi pune aceasta la dispoziţie. Aşadar să începem cu începutul, cum se spune: titlul legii este următorul Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Nu întîmplător am citat întreaga denumire a legii aprobate recent în Parlament deoarece se poate observa din titlu că perioada ei de acţiune nu se rezumă la naţionalizările din 1948. Consecinţele acestei extinderi a perioadei le vom analiza la momentul potrivit, deocamdată voi prezenta motivaţiile politice ale actului legislativ. Pe scurt acestea ar fi următoarele: * Revoluţia română din 1989 a impus un al tip de filosofie socială în acord cu aceea capitalistă de model occidental. Conform acestei filosofii proprietatea este principalul resort al dezvoltării societăţii în condiţiile în care aceasta a fost dobîndită prin mijloacele legale ale efortului proprietarului. * Restaurarea dreptului de proprietate are o importanţă vitală pentru asigurarea cadrului juridic clar şi temeinic al investiţiilor autohtone şi străine care trebuie să aibă siguranţa că proprietăţile acestora nu vor mai fi pe viitor ameninţate de abuzurile statului. * Toate demersurile legate de integrarea României în structurile europene sînt strict condiţionate de apariţia acestei Legi a cărei iminentă promulgare de către Preşedintele ţării noastre a şi fost anunţată de premierul Adrian Năstase în luarea sa de cuvînt în faţa Parlamentului de la S