După cum se aşteptau cei mai mulţi dintre observatorii serioşi ai Sud-Estului european, Slobodan Miloşevici a devenit un caz penal. Problema instanţei şi, implicit, a legii în temeiul căreia fostul dictator sîrb va fi judecat stîrneşte, însă, serioase controverse. Guvernul de la Belgrad consideră că Miloşevici trebuie judecat în Iugoslavia. Tribunalul Internaţional, instituit special pentru ceea ce s-a întîmplat în fosta federaţie iugoslavă, cere imperios judecarea sa la Haga. Problema de fond este aceea a instanţei care îl va judeca pe Miloşevici. Va fi o instanţă naţională sau una internaţională? Liderii sîrbi de astăzi spun că judecarea lui Miloşevici este o problemă care vizează direct suveranitatea statului şi, mai adînc, demnitatea naţională. Acuzatorul Carla del Ponte susţine că Miloşevici a săvîrşit crime împotriva umanităţii şi că tragedia destrămării fostei Iugoslavii a avut implicaţii criminale care depăşesc graniţa unei ţări. Cred că pentru a găsi un răspuns la această dilemă ar trebui să ne întrebăm: care a fost magnitudinea crimelor de care este acuzat Miloşevici? Dacă ceea ce s-a distrus a fost numai Iugoslavia şi vinovăţia sa există numai în raport cu statul şi poporul sîrb, atunci la Belgrad trebuie să se desfăşoare procesul. Dacă Miloşevici a periclitat grav prin politica sa stabilitatea şi ordinea internaţională, atunci Haga este locul potrivit. * Proprietatea nu este un moft bruxellez. Clasicii marxismului ne-au spus răspicat că proprietatea este o instituţie fundamentală a oricărei societăţi. Ba mai mult, pentru Engels, proprietatea este criteriul definitiv după care pot fi clasificate sistemele sociale. Înaintea lor, Hegel credea că dreptul de proprietate este cel mai important drept pe care o persoană îl poate avea şi că proprietatea nu există pentru a satisface anumite nevoi, ci pentru a împlini personalitatea umană. Proprietatea este,