Se pune intrebarea daca PNL si PD au sansa de a iesi, dupa aprige confruntari, din conditia de partide de coabitare Ultimele alegeri au adus in Parlament in opozitia denumita "democratica" doar partide care ar putea fi numite "de coabitare", in sensul in care nici unul dintre ele nu are perspective previzibile - cel putin in viitorul apropiat, de a influenta in mod real agenda politica a tarii, fie ca se afla la putere, fie ca ajunge in opozitie, decit in asociere cu o alta structura politica majora. Din aceasta cauza, pentru astfel de formatiuni, accentul se deplaseaza catre satisfacerea, in primul rind, a intereselor personale ale membrilor marcanti la nivel local sau central. Lucrul acesta e valabil chiar si pentru UDMR, chiar daca in cazul sau ideea de coabitare prietenoasa cu puterea e oarecum naturala, dictata de limitele demografice ale ponderii sale electorale. Aceasta stare de fapt, ca si realitatea palpabila a unui PRM care se profileaza tot mai mult drept detasamentul de rezerva al PDSR, gata sa preia initiativa daca, Doamne fereste, guvernul actual chiar ar incerca sa faca si reforma, marcheaza framintarile majore prin care trec in aceste zile PNL si PD. Cu alte cuvinte, prin ponderea lor minora din Parlament si prin impactul redus in opinia publica, cele doua partide se vad pe zi ce trece reduse la statutul de entitati politice neglijabile. Romania a redevenit, dupa 10 ani, o tara cu un partid cvasi-unic, in sensul in care PDSR poate face aproape orice vrea, fara sa intimpine, in tara cel putin, nici o opozitie reala. Cu 7-8 luni in urma, doar pentru simpla prezenta la TVR a lui Gabriel Liiceanu, PDSR ameninta ca picheteaza televiziunea publica, iar Alexandru Mironov forta intrarea intr-o emisiune la care nu fusese invitat. Acum, cind, zi de zi, membrii guvernului Nastase defileaza minute in sir pe micul ecran fara ca nimeni sa mai inventarieze minutele