Monolog cu scriitori. Eugen Uricariu. "...e un an bun...". Anul 2000 a insemnat pentru mine un lung sir de confruntari dureroase cu realitatea, un fel de "iesire din mit". Am pierdut un prieten drag si un om de nadejde - Laurentiu Ulici -, precum si pe unul dintre profesorii care, cat de cat, s-a inter...
Monolog cu scriitori
Eugen Uricariu
"...e un an bun..."
Anul 2000 a insemnat pentru mine un lung sir de confruntari dureroase cu realitatea, un fel de "iesire din mit". Am pierdut un prieten drag si un om de nadejde - Laurentiu Ulici -, precum si pe unul dintre profesorii care, cat de cat, s-a interesat de soarta intelectuala a mea si a generatiei mele - Mircea Zaciu.
O alta confruntare cu realitatea a fost rezultatul alegerilor din toamna anului 2000, in care, nu atat victoria domnului Iliescu ori a Pdsr ar fi fost un soc sau cel putin o surpriza (cei care au pierdut n-au facut altceva vreme de patru ani decat sa ne convinga ca am votat gresit in 1996), ci umbra amenintatoare a unui politician delirant si a unui partid plin de complexe si lipsit de idei politice democratice a fost un dus rece.
Am publicat in acest nefericit an o traducere din Curzio Malaparte - "Pielea" - care, in deplinatatea sa, este un roman despre oamenii "in tranzitie". Malaparte vorbeste despre comportamentul napoletanilor sub ocupatia americana, comportament identic pana la spaima cu acela al romanilor de astazi, care nici macar nu au fost ocupati de americani.
Am continuat sa lucrez la doua dintre cartile mele intarziate, pe care mi le doresc aparute mai devreme sau mai tarziu, desi, in conditiile actuale, cand un roman nu apare in mai mult de 500 de exemplare, gestul poate parea de o nobila inutilitate.
Asa ca, anul 2001 cred ca va fi anul unui nou inceput. Cum se va termina acest inceput? Mileniul, secolul sunt mai lungi decat vi
