Ii intalnesti pe stradute laturalnice sau pe bulevarde si ceva ii deosebeste de altii din lumea lor. Stau si cate o ora la coltul aleii sau in intersectie, si treci, te-ntorci, vazandu-le privirea. Nu sunt nici alcoolicii din ganguri, nici somerii de cartier mutilati psihic. Sunt simpli, uneori nu prea batrani, dar aruncati la margine. Ce-i deosebeste? Cate o privire taioasa, inteligenta si demna. Cate o cusatura cu ata de alta culoare pe rupturile de pe haine, semn ca mai tin la civilitate si imagine.
Sunt cersetorii care nu cer, care nu scormonesc in pubele si lazi de gunoaie, dar care ies intre oameni, pentru ca au nevoie de ei. De mancat, mananca pe la vecini, cateodata, stapanindu-si lacrimile umilintei. De dormit, prin cate un mezanin, unde mai odihnesc dobitoace si neamuri pasaresti.
Unii sunt ingineri, profesori, orice alt fel de intelectuali, trecuti, de-a lungul anilor, pe ici si colo.
"Vorbeam cu Petru Culianu, intr-o noapte... Era frumos, cald si bine... Mai luam cate un vin. Culianu era suparat, ratase o femeie... o iubea. Spunea versuri, citate filosofice, mai injura si ma ruga sa nu plec, sa-i mai spun din povestile mele din copilarie. Am ramas prieteni. Eu eram profesor la liceu. Predam romana si citeam si eu pe ascuns cate o carte indexata. Mai tarziu, omul a plecat, nu mai putea sta aici. Am vrut sa-i scriu. Am amanat, am mai lasat o zi-doua, si Petrica s-a dus. Am si acum o pagina scrisa de el, intr-o seara, pe o banca, la un pahar cu vin. Mi-a dedicat-o".
Imi cere o tigara si-mi da, cumva, de inteles, ca ar bea o tarie. Ii spun sa mearga cu mine pe colt, la o "bombita", si se ridica agatat de-un optimism debordant. Pe drum, imi povesteste despre realizarile lui profesionale. Are si o carte, a mai semnat si intr-un colectiv care a redactat o lucrare stiintifica. A avut apoi probleme cu puterea. Nevasta a disparut, c
