Felix LUPU
Invataturile lui Nea Goe catre fiul meu, Matei
Postfata de Gheorghe Iova, Muzeul Literaturii Romane, Editura Vinea, Colectia „Scriitori contemporani“, Bucuresti, 2000, 280, f.p.
Invataturile lui Nea Goe este o carte compozita care incepe cu un jurnal, continua cu poeme si se termina cu poeme in proza. Intentia poetului, sugerata si in titlu, este o recuperare a D-lui Goe de I.L. Caragiale, o recuperare pseudodidactica pornita de la „origini“ cu Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie. Pe de o parte, noile Invataturi ale lui Nea Goe sint dedicate tot unui fiu, Matei, de data aceasta, iar fiul isi „invata“ la rindul lui parintele („invataturi“-poeme si scrisori transcrise de Felix Lupu in jurnalul din Perversuri). Pe de alta parte, in Poetul pictorului, intilnim chiar identificarea autor-personaj: „Nea Goe/Nea Felix“. Volumul este rezultat din experientele unui poet format in cercul de lectura al Muzeului Literaturii Romane, dar si in Universitatea de Arte Plastice din Bucuresti.
Prima grupare de texte a cartii este intitulata Perversuri, alcatuita dintr-un „jurnal de caiet“, si din citeva poeme. Jurnalul este unul de idei, dar si unul intim, prezentat in paragrafe necronologice, aleatorii, datind fie din 1987, fie din 2000. Insemnarile sint comprimate in cuvinte esentiale, exprimind uneori adevaruri subiective: „Marturisesc ca stiu, pina la fibra cea mai de jos, raul care ma ataca si marturisesc ca mi-e frica. Si nu sint eu insumi, ci umbra mea. Uneori, am murit deja. Corpul meu, nu sufletul, simte asa. Iar eu sint corp pina in adincul sufletului. Nu mai am Dimineata. Sub masca unei dimineti obisnuite sta pentru mine intreg intunericul – cel mai necuprins. As vrea sa ma dezbrac de gesturi si sa ma culc“.
Alteori, „adevarurile“ sint universalizat-obiective: „Orice cuvint miroase urit, chiar
